Interpretarea analizelor

Fara a subestima rolul important al laboratorului in practica medicala trebuie sa recunoastem ca prea putine sunt acele analize care pot decide ele singure, neconditionat, un diagnostic. Fiecare analiza reprezinta doar o imagine, restransa in timp si spatiu, a unui fragment de organism sau organ. Pentru a capata valoare, imaginea trebuie interpretata in raport cu alte imagini si mai ales corelata examenului clinic complet al bolnavului. Se mai intalnesc bolnavi care, cu un buletin de analiza in mana, alearga pe la diversi medici sau cunoscuti, cerandu-le in graba un sfat sau un diagnostic. De aceea este necesar sa aducem cateva precizari cu privire la modul rational de utilizare a analizelor.
In primul rand trebuie tinut seama de faptul ca, prin indicarea unor analize, medicul poate urmari, de la caz la caz, diferite obiective. Analizele pot sprijini diagnosticul unei boli prezente sau depistarea cauzelor care au provocat-o, pot ajuta la stabilirea diagnosticului unei boli din trecut, precum si la aprecierea perspectivelor de viitor. Cu sprijinul analizelor se poate urmari eficacitatea tratamentului, alteori ele capata caracter profilactic, descoperind din timp cele mai mici semne de imbolnavire.
Alegerea analizei este bine sa apartina in intregime medicului, care, in urma examenului clinic, va recomanda pe cea cu adevarat necesara completarii diagnosticului sau fixarii tratamentului. Alegerea analizei este in dependenta de foarte multi factori, printre care stadiul de boala si tulburarile pe care aceasta le declanseaza succesiv in organism.
Exista inca bolnavi care solicita toate analizele. Practic cererea lor nu poate fi satisfacuta. Sunt sute si mii! Medicului ii ramane ca, inlaturand analizele inutile sau la moda, sa le prescrie numai pe acelea care pot realmente aduce un sprijin in ingrijirea bolnavului respectiv.
PREGATIREA PENTRU ANALIZE
De o deosebita importanta este pregatirea bolnavului in vederea analizelor. In general, medicul precizeaza pentru fiecare caz in parte toate amanuntele, recomandand efectuarea lor in ambulatoriu sau in conditii de spitalizare. Dupa cum am vazut, pentru analizele de sange (in afara unor cazuri de urgenta) recoltarea se face dimineata, pe nemancate, evitand influenta alimentatiei, fumatului sau altor cauze asupra compozitiei sangelui. Cu ocazia explorarilor radiologice ale tubului digestiv se impune ca acesta sa nu fie ocupat de alimente. Bolnavul se prezinta la medic nemancat si nebaut, ferindu-se chiar sa fumeze (fumatul provoaca secretii care stanjenesc examenul radiologie). In cazul investigarii intestinului gros se va face o purgatie prealabila (purgativ sau clisma). In pregatirea unor analize se cere o alimentatie speciala. Astfel, cu 2-3 zile inaintea metabolismului bazal, se vor scoate din ratie proteinele (carne, oua, branza, legume uscate) iar pentru depistarea hemoragiilor oculte (sangerari mici) in fecale, se instituie o alimentatie esential lactata (sunt total oprite carnea, ouale, verdeturile, legumele). Exista anumite situatii in care se dovedeste foarte utila pastrarea unor produse utile examenului de laborator: varsaturile, pietrele eliminate cu ocazia urinarii, fecalele (in cazul unei toxiinfectii alimentare sau a viermilor intestinali).
Daca problema recoltarii si transportului produsului recoltat nu se pune atunci cand bolnavul se deplaseaza la laborator, ea solicita o grija deosebita cand prelevarile se fac la domiciliu. Transportul produselor de laborator se face in cel mai scurt timp, pentru a se evita alterarile posibile. Se va asigura protectia lor fata de agentii externi (praf, uscaciune, temperatura ridicata, inghet), printr-o inchidere cat mai buna si la nevoie izolarea prin cateva straturi de hartie. Se vor evita scuturaturile pentru probele de sange, ca si varsarea produselor (pericol de contaminare a persoanei care transporta si necesitatea unei noi recoltari, penibila pentru bolnav). O grija deosebita trebuie acordata etichetarii clare si corecte a vasului in care s-a facut recoltarea, mentionandu-se numele complet al bolnavului si data recoltarii. Se va anexa in orice caz si recomandatia medicului, care specifica felul analizei solicitate. Cu rezultatul analizei, bolnavul sau unul dintre apartinatori se prezinta la acelasi medic care a prescris-o, el fiind cel mai in masura sa traga concluziile utile care se desprind din examenul de laborator. Tinand seama de datele examenului clinic, de analizele anterioare sau concomitente, medicul raporteaza rezultatul de pe buletin la cazul respectiv. Asa se explica faptul ca cifre de laborator similare capata valori diferite de la un bolnav la altul. Dar cum viata este caracterizata prin miscare, starea patologica, apartinand vietii, evolueaza si ea inscriindu-se pe o linie al carei sens, suitor sau coborator, de multe ori este greu de apreciat. Analiza surprinde doar un instantaneu situat provizoriu undeva, pe o dreapta sau pe o panta. Directia, intentia, evolutia acelei linii pot fi redate numai de o succesiune de instantanee. Aceasta inseamna repetarea examenului medical si, dupa necesitati, repetarea analizelor.
O credinta care se cere revizuita este cea referitoare la fixitatea valorilor biologice. Spre deosebire de constantele sau standardele tehnice, indicii biologici sufera o permanenta oscilatie intr-un sens sau altul, iar limitele normale sau patologice ale acestora nu pot fi interpretate decat de medic, pe baza cunostintelor sale profesionale si a experientei de fiecare zi. Orice cercetare de laborator are de asemenea unele limite de investigatie, de sesizare a fenomenului patologic. Este nevoie ca modificarea biologica sa fi atins un anumit grad, o oarecare acumulare cantitativa, pentru a declansa acea schimbare calitativa, surprinsa de analiza respectiva. Astfel se explica diferite rezultate de laborator, negative la inceputul bolii, pozitive abia dupa o anumita perioada.
Scurte concluzii
Cele de mai sus obliga la cateva concluzii de ordin practic:
– analiza este un act medical de mare valoare, in conditiile unei utilizari rationale, corecte;
– analiza, oricare ar fi ea, va succeda totdeauna unui examen clinic medical, ca o completare utila, necesara sau obligatorie;
– analiza devine valoroasa numai in interpretarea medicului si numai incadrata in contextul general al cazului.
Atitudinea cea mai profitabila bolnavului este aceea de a relata medicului toate suferintele sale, de a raspunde fara retinere tuturor intrebarilor ce i se pun in scopul precizarii diagnosticului si de a executa, intocmai si la timp, analizele prescrise, renuntand constient la inutila si total nestiintifica solicitare: Am venit sa-mi fac toate analizele!

Reclame

Posted on 24/12/2012, in detoxifiere si deparazitare. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: